Fiicei mele Iulia
Și tu ești o oaie mică,
Rătăcită printre stânci,
Nu ai vrea să fii găsită?
Vrei s-ajungi în văi adânci?
Te-ai îndepărtat de turmă,
Ai crezut că ești isteață,
Căci, călcând străină urmă,
Ai găsit, din plin, verdeață.
Dar gândește-te mai bine:
Unde este tatăl tău?
Ești acum în văi străine,
Hăituită de cel rău.
Nu mai pierde nicio clipă,
Strigă acum după ajutor!
Ruga lui necontenită
Ți-a fost scut ocrotitor.
Ridică-ți din pământ privirea,
Deasupra ta este Isus.
Așa începe mântuirea,
Întinde-ți brațul tău în sus!
Oradea,
14 Ian. 2013
Copilul este oglinda iubirilor părintești. El vede ceea ce iubesc părinții. Dacă ai inima împărțită, copilul va reda fidel ceea ce este rău în tine.
Tu, ca om mare, te poți amăgi luând masca cucerniciei. El nu are abilitatea aceasta. Astfel că, privindu-l, nu te grăbi să-l acuzi, ci caută să vezi de unde este verdeața pe care o mănâncă!